lupul cenusiu

broasca testoasa

Papagalii Amazon sunt papagali din genul Amazona . Sunt papagali de talie medie, cu coada scurta, originari din America , cu raza de actiune extinsa din America de Sud pana in Mexic si Caraibe . Amazona este unul dintre cele 92 de genuri de papagali care alcătuiesc ordinul Psittaciformes și face parte din familia Psittacidae , una dintre cele trei familii de papagali adevărați . Conține aproximativ treizeci de specii. Majoritatea amazonelor sunt predominant verzi, cu culori accentuante care depind de specie și pot fi destul de vii. Se hrănesc în primul rând cu semințe, nuci, și fructe , completate cu materie cu frunze.

Multe amazone au capacitatea de a imita vorbirea umană și alte sunete. Parțial din această cauză, sunt populari ca animale de companie sau papagali de companie , iar o mică industrie s-a dezvoltat în creșterea papagalilor în captivitate pentru această piață. Această popularitate a făcut ca mulți papagali să fie luați din sălbăticie, în măsura în care unele specii au devenit amenințate. Statele Unite și Uniunea Europeană au făcut ilegală capturarea papagalilor sălbatici pentru comerțul cu animale de companie, în încercarea de a ajuta la protejarea populațiilor sălbatice. Populațiile sălbatice de amazone pot fi găsite în diferite părți ale lumii, inclusiv în Africa de Sud , Europa, și marile orașe din America.

Majoritatea papagalilor amazon sunt predominant verzi, cu culori contrastante pe părți ale corpului, cum ar fi coroana, fața și penele de zbor; aceste culori variază în funcție de specie. ^{[12] : 8} Sunt papagali de dimensiuni medii până la mari, măsurând între 23–45 cm ( 9–17

+

³ ⁄ ₄ in) lungime și au cozi și aripi scurte, rotunjite. Au cioc greu și au o crestătură distinctă pe mandibula superioară și o cere proeminentă goală ^{[13] [14] : 27} , cu setae pe ea. ^{[15] : 21} Papagalii amazonici masculi și femele au aproximativ aceeași dimensiune, deși masculii pot fi uneori mai mari ^{[16] : 6} - majoritatea papagalilor amazonian nu prezintă dimorfism sexual, excepții fiind amazonul cu față albă , ^[17] Yucatan amazon ^[18] și amazonul cu fața turcoaz, această din urmă specie fiind dimorfă sexual atunci când este privită în spectrul ultraviolet, invizibilă pentru oameni. ^[19] Acestea pot cântări de la 190 g la mai mult de 565 g. ^{[16] : 6} Temperatura medie a corpului unui papagal amazon este de 41,8 grade Celsius sau 107,1 grade Fahrenheit. Frecvența inimii lor variază de la 340 la 600 de bătăi pe minut, cu 15-45 de respirații pe minut. ^[20]

Bufnița este o denumire comună pentru păsările răpitoare de noapte din ordinul strigiforme (Strigiformes), care cuprinde buhele, cucuvelele, huhurezii, strigile și alte păsări răpitoare de noapte. Au un zbor silențios și un colorit protector, de obicei brun, ceea ce le ajută la prinderea insectelor, a păsărilor și a mamiferelor mici. În repaus corpul lor are o poziție verticală. Bufnițele au ochi globuloși așezați frontal, cioc puternic, încovoiat, văz și auz foarte bine dezvoltate. Degetele sunt scurte, prevăzute cu gheare lungi, ascuțite și încovoiate. Au o lungime de 13-70 cm, în funcție de specie. Penele formează discuri faciale sau smocuri în jurul urechilor, fapt care le ajută să localizeze prada cu mare precizie prin reflectarea sunetului spre urechi. Ochii nu sunt mobili, ci fixați în orbite, în schimb își pot roti capul cu 180° (unele specii chiar cu 270°). Se hrănesc cu rozătoare sau insecte, pe care le vânează noaptea sau în crepuscul și pe care le înghit de obicei întregi. Cele mai mari atacă păsări și iepuri. Resturile de la hrană sunt eliminate sub formă de cocoloașe, ingluviile. Cuibăresc în scorburi, cuiburi vechi ale altor păsări, vizuini, găuri în maluri, fisuri în stânci, iar unele în mediul antropic, în preajma hambarelor, silozurilor, în cimitire etc. Ponta constă din 2-10 ouă albe și rotunde. Puii sunt nidicoli, acoperiți de regulă la ieșirea din ou cu un puf des. Sunt păsări folositoare, deoarece consumă rozătoare și insecte dăunătoare. Bufnițele sunt răspândite pe întreaga suprafață a pământului, mai puțin în Antarctica. În România au fost semnalate 12 specii de bufnițe, iar în Republica Moldova 8 specii. În dicționarele generale ale limbii române termenul de „bufniță” se referă numai la o singură specie - buhă (Bubo bubo), însă în literatura ornitologică românească termenul de „bufniță” este sinonim cu strigidă, adică este o denumire comună pentru toate speciile din ordinul strigiforme (Strigiformes)^[1][2].

Peștele luptător siamez (Betta splendens), cunoscut de asemenea ca betta, este un pește popular în acvaristică. Peștii betta sunt membri ai familiei gurami și sunt cunoscuți ca fiind foarte teritoriali. Masculii în special au înclinații către un nivel mare de agresivitate și vor ataca orice pește găzduit în același acvariu. Dacă nu există mijloace de scăpare, de obicei va rezulta moartea unuia sau a ambilor pești. Femelele betta pot de asemenea deveni teritoriale una față de cealaltă, dacă sunt puse într-un acvariu prea mic. Este de obicei nerecomandată punerea masculului împreună cu femelele, exceptând temporar, pentru scopuri de reproducere - care trebuie întotdeauna întreprinsă cu prudență.

Această specie este originară din bazinul Mekong din Thailanda, Cambodgia, Laos și Vietnam și este concentrată în mare parte în râul Chao Phraya din Thailanda. Peștele poate fi găsit în apele stătătoare ale canalelor, ale pădurilor de orez și ale zonelor inundaile. Este listat ca vulnerabil de IUCN. La 5 februarie 2019, Consiliul de miniștri din Thailanda a confirmat „peștele luptător siamez” ca animal național acvatic al Thailandei. ^{[3] [4]}